Trafic si parcari in Bucuresti

Cand am ajuns in Bucuresti in 2004 m-am angajat la o companie unde am fost nevoita folosesc masina.  Am invatat sa conduc in provincie asa ca traficul din Bucuresti a fost o adevarata incercare, dar o incercare placuta.  Apoi, odata cu schimbarea jobului nu am mai avut masina si am devenit o utilizatoare fidela a mijloacelor de transport in comun.  Asta pana in 2007 cand mi-am luat masina. 

In momentul in care m-am reasezat la volan, am avut cateva revelatii: din 2004 si pana in 2007 traficul in Bucuresti a devenit mult, mult mai aglomerat.  De fapt, uneori poti sa spui ca nu mai esti in trafic ci esti in haos.   Astept cu nerabdare sa se termine lucrarile de reabilitare a drumurilor pentru a vedea daca se va inregistra vreo schimbare notabila in sensul asta.  chipurile, din cauza asta e asa nebunie pe strazile bucurestene.

Revelatia nr. 2 : in Bucuresti, exista o lipsa acuta de locuri de parcare.  Aveam o prietena, soferita, pe care uneori o mai invitam seara pe la mine sau ii propuneam sa iesim in oras.  De multe ori imi spunea: ah, Georgiana, as veni, dar de-abia am gasit los de parcare si nu mai plec de acasa.  Eu pe vremea aceea nu aveam masina si ma minunam…ziceam, hai mai, chiar asa?!? ce naiba?!?  Hmmm…uite ca acum am si eu masina si am dezvoltat acelasi sindrom.  Seara nici nu-mi vine sa mai ies la gandul ca la intoarcere o sa ma invart minute bune in  jurul blocului in cautarea unui loc de parcare.

Tot legat de locul de parcare, mai exista in minunatul Bucuresti un interesant fenomen.  Trebuie sa va povestesc mai pe indelete si va garantez ca e interesant…La inceput cand mi-am luat masina am parcat-o in spatele blocului.  Intrucat stau la 10 min de locul de munca, masina a ramas pe locul acela cateva zile.  Mentionez ca nimic de pe locul respectiv nu indica ca ar fi fost al cuiva (a se citi loc platit).  Era un loc normal in spatele blocului langa gardul scolii din apropiere.  Cu toate acestea, joi seara am gasit stergatoarele ridicate.  Vineri dimineata le-am pus jos.  Vineri noapte pe la ora 1 AM ma uit la masina.  Nu numai ca aveam stergatoarele ridicate, dar….ta-naaaa…aveam si un cauciuc pe masina.  Evident, cobor sa vad daca e masina in regula.  Er k, dar bucuresteanul imi lasase si un bilet cum ca e loc de parcare platit si ca sa-mi mut masina de acolo URGENT.  Eu am pus mana pe pix si i-am scris ca nu am stiut si ca o voi muta in cursul zilei urmatoare.  Asa am si facut.  Dar am mai facut ceva. M-am interesat sa vad daca intr-adevar acele locuri de parcare se platesc si…stupoare!!! NOT: se pare ca nu plateste nimeni pentru locurile respective, dar daca ridici stergatoarele si te comporti ca si cum ar fi locul tau, da mult mai bine sa spui ca e un loc pe care il platesti.

Buuun…asta a fost prima parte a aventurilor cu locurile de parcare.  Acum urmeaza partea a doua, de data asta in fata blocului. :)  Uneori, negasind loc in alta parte, urcam masina pe trotuarul din fata scarii blocului in care locuiesc.  Intr-o seara, am vrut sa fac acelasi lucru numai ca pe trotuar, in mijlocul locului respectiv se afla un cos de gunoi.  M-am enervat pentru ca mi-am dat seama ca il lasase vreun vecin care traia cu impresia ca portiunea respectiva din SPATIUL PUBLIC (trotuar) era locul lui de parcare.  I l-am dat la o parte si pentru ca trebuia sa plec in seara respectiva am parcat acolo doar temporar.  Cateva seri mai tarziu, acelasi loc, numai ca in loc de sac de gunoi, se gasea o lada cu o piatra pe ea…deci, o lada cu o piatra pe ea pe trotuar in mijlocul unui potential loc de parcare.  Eu eram pe jos atunci, dar din principiu m-a deranjat ideea si m-am dus si am dat lada la o parte.  Ghinion, pentru ca m-a vazut un vecin care m-a luat la intrebari.  Uite asa am aflat si eu ca acela era locul de parcare al unui alt vecin.  Eu, “naiva”, il intreb pe “soimul patriei”: bine, dar vecinul nostru plateste pentru locul acesta?  Raspuns:  “ei, haideti sa nu o luam asa…el parcheaza acolo de cativa ani buni si toata lumea stie ca e locul lui de parcare”.  Ei, bine, uite ca nu stie toata lumea…Oricum, mi se pare foarte tare!!! Sunteti niste adevarati…adevarati nesimtiti, pentru ca altfel nu se cheama genul asta de comportament.  

Asta e revelatia numarul 3: Regula primului venit nu se mai aplica in cazul locurilor de parcare de pe spatii publice daca exista un Gigel Pantelimonicescu care parcheaza din mosi stramosi acolo.   NU! clar, NU! Pai, cum sa nu te inclini in fata traditiilor, cum sa nu fii plin de respect fata de vecinii tai, fata de bunicii si strabunicii vecinilor tai care isi parcau bicicleta pe locurile respective?!?  Pai, mai, fratilor, va intreb: eu am dreptul sa parchez undeva…asa pe langa bloc? sau trebuie sa ma duc in centru la vreo parcare Dali?  ca, deh, eu nu am strabunici care sa-mi fi lasat mostenire locul de parcare din fata blocului de pe trotuar, trotuarul public, da?!?

Si ca sa inchei epopeea locului de parcare, haideti sa va povestesc si ultima intamplare.  Vin seara acasa pe la 7,30.  Ploua torential.  Loc de parcare liber in fata blocului, pe trotuar.  Ma urc, parchez.  Dupa ce dimineata imi gasisem stergatoarele rupte (da, rupte), le scot pe cele noi, le pun in portbagaj si lipesc pe masina o hartie cu numarul meu de telefon, precum si indicatii sa ma sune oricine are o problema cu masina.  De asemenea, imi rog stimatii vecini sa nu imi mai vandalizeze masina.  Nici nu apuc bine sa incui masina ca sunt imediat interpelata de pensionara sefa: “Nu va suparati, dar de ce parcati aici?  Stati in bloc?”  Precizez ca o salutam pe hoasca in fiecare dimineata cand ma duceam la munca, dar…deh, batranetea asta, frate, ce face din om… Ii spun: “Da, stau in bloc!” la care ea zice: “Nu cred!”  Mama, ei, de amnezie…ii spun: “pai, o sa vedeti curand, ca o sa intru in scara”.    Se convinge ea ca e asa, dar dupa aceea incepe sa-mi spuna ca locul pe care am parcat ii apartine vecinului de la etajul X…ma rog, nu plateste pentru loc, EVIDENT, dar el parcheaza acolo de 5 ani si e traditie…si sta in bloc de 10 ani…bla, bla, bla.  Ma hotarasc sa las masina acolo si ma duc sus.  Se face ora 23.00.  Eu in pijamale.  Imi suna telefonul.  Ii spun prietenei mele: asta-i vecinu’ cu masina.  Ea neincrezatoare, eu raspund la telefon. 

Surprize, surprize:

“Sunt vecinul de la etajul X. am ajuns acasa si vrea sa-mi parchez masina.  coborati sa va mutati masina?”

Eu: “Nu”

El: “pai, va blochez si sa vad eu cum iesiti dimineata. sa nu ma deranjati dimineata ca nu va raspund la telefon”

Eu: “Ei, daca nu imi raspundeti mie, poate o sa raspundeti cand va suna Politia”.

Drept si prin urmare, am chemat Politia.  Au venit si nu au rezolvat nimic. Le-a povestit si lor despre traditia lui indelungata.  Politistii erau 50%-50%.  Si eu am dreptate cu regula primului venit, dar si el ca parcheaza saracu’ de atatia ani acolo.  Faza dura a fost ca el tot astepta ca eu sa cobor sa mut masina.  Evident ca nu am coborat. In cele din urma, politistii l-au convinsa sa-si dea masina jos de pe trotuar. Dar a mentionat vecinul meu ca apeleaza la bunul meu simt si ca spera sa nu mai parchez masina pe locul lui.  Recunosc ca nu am mai parcat-o acolo.  Incerc sa gasesc loc in alta parte mai intai, dar tot nu mi se pare normal ce se intampla.

Acum in Bucuresti sunt atat de multe masina incat oricunde ai parca se trezeste unul sa-ti spuna ca ai parcat pe locul lui.  Asta e,nah…ce pot sa fac?  Nu sunt o fricoasa si lupt pentru principiile mele. De asta nu am mutat masina, de asta am chemat politia. Si daca intr-o seara nu o sa gasesc un alt loc de parcare nu voi pregeta sa-l ocup pe al vecinului daca e liber.  Consider ca trebuie sa existe intelegere de ambele parti.  Mi se pare nesimtire sa ma suni la ora 23 sa-mi spui sa vin sa mut masina.  ma scuzi, dar m-am angajat la tine cumva? ti-am tinut locul sau ce? as putea foarte bine sa percep tarif: retinut loc de parcare/x ron/h.  Este nesimtire si nimic altceva. Asa cum vii tu obosit de la munca si vrei sa ajungi cat mai repede in casa, exact asa vin si eu.  Platesti pentru loc?  Sigur, nicio problema este dreptul tau si ti-l respect si nu o sa parchez niciodata pe locul tau.  Dar daca imi vii mie cu bullshit-uri de genul ” am parcat aici din mosi stramosi”, imi pare rau, dar nu pot sa accept asta si o sa parchez! 

Revelatia numarul 4: ce aveti fratilor de claxonati atat?  Eu nu am claxonat o data de cand am luat masina asta si cred ca nu am claxonat mai mult de 5 ori de cand am carnetul, adica de ani de zile.  Am fost in Germania anul asta de mai multe ori si de fiecare data eram socata ca nu auzeam sunetul claxoanelor.  Credeti ca o sa se miste cel din fata mai repede daca claxonati? credeti ca se va rezolva ambuteiajul creat in fata voastra la o distanta de 20 de masina daca va apucati voi sa cloaxonati ca disperatii? Luati-va fratilor niste calmante si vedeti poate mai gasiti si ceva BUN-SIMT pe acasa. Daca voi faceti asa, ma intreb copii vostri care stau pe bancheta din spate ce-or sa invete? Ia uite la tata, ce tare e el….cum injura si-i spurca pe loserii astia de pe langa el…claxoneaza tati, claxoneaza tati!!! ce tare- i tati! asa o sa fac si eu cand o sa fiu mare!!

Ce sa mai zic? Bravo, noua tuturor romanilor…suntem toti niste adevarati, unul mai schumacher decat altul…traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.