sex+mancare+copii=relatie?; romantism=x?

De cateva zile incerc sa gasesc raspunsul la o intrebare si deocamdata nu am un raspuns.  Inspirata de propria experienta, ma intreb si eu ce sa intampla cu romantismul intr-o relatie.  Eram ferm convinsa ca daca esti cu adevarat indragostita de partenerul tau, romantismul este un sine qua non al relatiei.  Din pacate, desi sunt indragostita, romantismul pare ca se pierde.  Nu pot decat sa concluzionez ca ipoteza mea nu e buna si ca mai bine caut o alta explicatie a fenomenului.

Am remarcat ca la inceputul unei relatii iti place foarte mult de partenerul tau.  Atat de mult, incat esti atent la tot ceea ce spune, ii faci toate mofturile, incerci sa o/il surprinzi cu cadouri mici/mari si nu stii cum sa iti petreci cat mai mult timp impreuna.  Si totusi, nu reusesc sa imi explic cum se face ca aceasta stare incepe sa se “evapore” la doar cateva luni de la acel mirific inceput. 

 Incet, incet, in loc sa va uitati la un film impreuna, tu iesi cu o prietena (asta in cel mai buna caz, altfel, esti in bucatarie la “aparat”), iar el se uita la meci.  In loc sa va plimbati, sa jucati tenis impreuna, sa mergeti la karturi, etc., va faceti planurile separat.  Planurile comune incep abia dupa ora 22, in “budoar”.  Acela este locul in care romantismul barbatilor ne-ar da pe spate.  Spun ne-ar da pentru ca, probabil, deja suntem, asa ca…mare lucru, nu se vede. 

In fine, parasesc ironia si ma intorc la lucruri mai serioase.  Am auzit de multe ori expresia “Uneori stai o viata langa un om si apoi ajungi la concluzia ca nu il cunosti”.  Am auzit-o atat de la barbati, cat si de la femei.   Desi toti o spun cu gravitate, nimeni nu sta sa mediteze nici macar 5 minute la ce inseamna acesta fraza.  Nu ma mira ca nu ajungi sa cunosti omul de langa tine daca tu stai si te uiti la meci, iar ea sta lipita de tine, cuminte si tacuta, asteptand sfarsitul meciului.  Nu ma mira ca nu ajungi sa-ti cunosti partenerul daca tot ce faceti in weekend este shopping la mall, un film la cinema, discoteca seara si sex/dragoste noaptea.  A-ti cunoste partenerul, a-ti duce relatia la un nivel superior fata de ce am descris mai sus, presupune un efort considerabil.  Si, nu numai ca este un efort considerabil, dar mai intai trebuie sa-ti dai seama ca esti la un nivel inferior si ca se poate mai mult de atat.  Inainte sa vrei sa cunosti, trebuie sa iti dai seama ca nu cunosti.  Ori, in ziua de astazi, superficialitatea domina foarte multe dintre relatiile de cuplu.  Oamenii cred ca daca stiu ce bautura prefera partenerul lor, asta inseamna ca se cunosc. 

Am cunoscut putine cupluri in care comunicarea, intelegerea reciproca si mai ales, respectul faceau parte din valorile relatiei.  De cele mai multe ori, respectul si stima se comunica in pat, departe de vazul lumii.  Din pacate, e mai cool ca in public, sa fii rece…”nemuritor si rece”, sa faci glume pe seama iubitei/sotiei decat sa o tii tandru de mana.  Femeile nu s-au lasat nici ele mai prejos.  Cu asa “efuziuni”, ele au invatat sa raspunda pe masura:  indiferenta, glumele si faimoasele mistouri toate acestea sunt la putere.  Saruturile, mangaierile sau chiar simplele atingeri ale partenerului in public au cazut in desuetudine. 

Nu spun ca vinovati de aceasta instrainare, de acest trist modernism al relatiilor de cuplu sunt doar barbatii.  In niciun caz.  O relatie este rezultatul a doi oameni (cel putin, ) si parerea mea este ca ai relatia pe care o meriti.  Lucrurile sunt asa cum sunt.  Poti sa le iei ca atare si sa te inveti cu ideea, cu situatia, sau poti sa faci ceva.  Orice, numai nu sta cu mainile in san.  

Englezii au o expresie: “to take for granted”, adica a considera ceva ca fiind normal, ca fiind gratis, daca vreti, desi nu suna tocmai bine in romana.  Poate ca odata ce ai “pus mana” pe partenerul tau sa incepi sa crezi ca e normal sa fiti impreuna, e normal sa iti faca toate mofturile, e normal sa incepi “dai din coate”, chiar daca sunteti doar voi doi in relatie.  Incepi sa crezi ca inainte de cuplu, trebuie sa fii tu.  Oare din cauza aceasta prefera barbatii sa iasa cu prietenii, sa se uite la meciuri, sa stea pe net, etc., decat sa se plimbe in parc cu iubita/sotia? (in locul plimbatului poate fi orice alta activitate, in afara de sex, caci pentru sex, de cele mai multe ori, barbatii renunta la aproape orice). 

Revenind la scenariul de baza, meciul e o singura data, baietii ies doar Joi saptamana aceasta, dar sotia sau prietena este acasa in fiecare seara.  In cuplurile cu copii, lucrurile nu difera foarte mult fata de ce am scris mai sus.  Poate ca tu, ca femeie, in loc sa te duci la o cafea cu o prietena, stai si ai grija de copil sau copii, daca esti norocoasa.  Sa nu uitam totusi ca primele indatoriri ale unei femei, “rostul lor pe lume”, asa cum i-am auzit pe baieti facand glume, este sa faca copii, sa ii creasca, si above all, sa faca de mancare. 

“Taking for granted“…Sa fie oare acesta motivul pentru care “fluturii de la stomac” incep sa zboare…cat mai departe? 

A fost o vreme cand chiar credeam in povesti cu finaluri fericite, credeam in iubire si in respectul reciproc.  Credeam in prezenta constanta a “fluturilor de la stomac” intr-o relatie…Ma intreb insa daca nu cumva ar trebui sa-mi redefinesc conceptul de relatie si sa-l mai adaptez la cerintele actuale.