Am citit de curand un articol intitulat “De ce cresc barbatii” in care se face apologia barbatilor tineri, romantici, aratosi, nepatrunsi de dorinta de inavutire etc. Chiar de cand l-am citit mi s-a parut a fi doar o lectura usoara, un articol simpatic si cred ca asta a fost si intentia autoarei/autorului.  Mai interesant a fost faptul ca articolul a suscitat un real interes din partea cititorilor, ca si cum ar fi fost o teorie pe bune. Si chiar nu e. Nu e decat un articol simpatic, funny, dar care nu prezinta nicio filosofie de viata general valabila, ci, in cel mai rau caz, doar o realitate distorsionata a autoarei. 

Atunci cand vine vorba de relatiile dintre oameni, si mai ales dintre barbati si femei, nu exista doar alb si negru, ci si foarte mult gri.  “de ce cresc barbatii”? dar “de ce cresc femeile”?  Barbatii tineri, se spune in articol, sunt neintinati, nu stiu ce-i aia o masina cu 600 CP, n-au ajuns inca la fratelli, n-au descoperit borcanul cu gel si camasile cu gulere ridicate.  Imi pare rau…despre cine vorbim? cumva despre “tinerii” de la gradinita? Ca daca te duci prin licee nu cred ca gasesti prea multe exemplare neintinate. Si vorbesc doar de baieti…de fete…ce sa zic?!?! de unde sa incep?!?? ma intreb: voi termina vreodata?

Bun, dar sa zicem ca l-ai gasit pe tanarul acesta sub 30 de ani care te surprinde cu “flori de camp” si “te inghesuie prin colturi” si-ti sopteste ”vorbe porcos-inocente in ureche”.  Dar tu cine esti mai exact? Ai vreo 40 -50 de ani? Ca idee,  si barbatii care au Porsche te pot inghesui intr-un colt de scara.  Facem un quiz intr-o seara la Bamboo si ne lamurim exact ce si cum adica la ce scari si in ce unghiuri se petrece toata treaba.  Toate aceasta fascinatie pentru “caluti nastrusnici, care alearga liberi prin lume si fredoneaza melodii [...] dau naravas din copite” ma face sa cred ca esti mai in varsta si ca sotul/iubitul, daca ai, umbla cu colegele baiatului cu florile de camp.  Si daca asta e scenariul, inteleg si mai bine punctul tau de vedere. E si normal sa-i aburesti pe astia mici care nu au bani, nici masina etc (le ai tu pe alea sic!!). Si ce ai vrea sa-ti ofere un astfel de biet baiat decat un “rasarit” si un rock pe plaja in vama? Si totul e atat de romantic, nu?

Pe masura ce scriu imi dau ca, de fapt, exact asta si lipseste din articolul acela…varsta doamnei care are aceste fantezii.  Articolul mi se pare foarte bine scris, un pic telenovelistic, dar merge. Atat doar ca nu e foarte clar contextul, iar punctul de vedere exprimat pare sa se doreasca a fi un general valabil. Si nu e. 

In general, femeile tinere nu vor “caluti”. Femeile in varsta si singure, sau doar inselate, da. Ele vor “caluti”.  Femeile tinere, dar si adolescentele cauta romantismul intr-o relatie, dar mai cauta si altceva. Ei, acel altceva e posibil sa cantareasca mai mult decat florile de pe camp si plimbarile pe plaja. Si hai sa lasam aspectul material la o parte, dar mai vorbim aici si de maturitate psihologica care este destul de importanta pentru femeile tinere. La adolescente ne oprim la Porsche, bijuterii, haine, genti, calatorii etc.

Ei si asta e, “de ce cresc barbatii”…”de ce cresc femeile”…nu-i bai, sa creasca toti, nu disperati, principiul pe baza caruia functioneaza lumea e asa: iapa in varsta cu calut – stagiu de practica “internship” si apoi, cal cu iapa tanara pentru protejarea speciei.  Evident, mai avem si unele exceptii: calut cu iapa tanara, asta pana cand nu descopera ea caii din fratelli, asta asa…ca sa fiu rautacioasa.

Azi-noapte treceam cu masina pe o straduta cu sens unic din centru, care, de altfel, este si destul de circulata. Pe o parte si pe alta, erau taxiuri. Deodata mi-a aparut in fata o groapa mare si adanca, evident nesemnalizata. In ultima clipa, am facut o manevra de eviare, caci, credeti-ma, nu ati vrea sa treceti cu masina pe acolo, nu de alta, dar s-ar putea sa nu mai plecati. In fine, pentru ca aveam ceva viteza, masina a reactionat destul de tare la manevra mea si cred ca am trecut milimetric pe langa unul dintre taxiurile care erau parcata acolo. Recunosc sincer ca eram aproape sigura ca o sa sfarsesc “busita”. Dar nu. Am trecut pe langa si asta a fost. Palpitatiile cauzate de posibilitatea unui accident mi-au trecut, am multumit Domnului ca nu s-a intamplat nimic si am mers mai departe. Linistita si calma. La cateva minute bune, mi-am dat seama ca nici nu fusesem iritata, nervoasa ca in centrul orasului se afla o ditamai groapa nesemnalizata. Absolut nimic. Nici nu stiu daca e bine sau e rau. Nu m-am mai scandalizat, nu am injurat, absolut nimic. Deja m-am obisnuit.

M-am obisnuit cu multe lucruri aici in Romania si s-ar putea ca asta sa nu fie bine.  Zilele trecute ascultam la radio o stire despre Elena Udrea si inaugurarea unei saline. In plus, tot Elena Udrea a prezentat presei un proiect prin care medicii de familie sa fie recompensati daca, inainte de a prescrie un tratament medicamentos, vor recomanda pacientilor sa vina la salina. Mie mi s-a parut o initiativa buna, cel putin privind din punct de vedere al “utilizatorului final”. Domnisoara de la radio era in schimb preocupata de cati bani isi ia Udrea de la salina cu acest aranjament. Cred ca pentru toti e clar ca cine e in politica are anumite avantaje, unele stiute, unele nestiute. Asa a fost intotdeauna si asa va ramane. Poate ca d-na Udrea primeste ceva de la salina, poate ca nu, dar ce nu inteleg eu este de ce trebuie mereu sa facem comentariile astea rautacioase indiferent ca e vorba de un lucru bun sau unul rau? Chiar si acum ca relatez povestirea asta, nu pot sa spun ca am vreun sentiment vulcanic de nemultumire fata de comentatoarea de la radio…nu, pentru ca m-am cam obisnuit ca romanii sa comenteze aiurea, sa fie clevetitori si rautaciosi.

Azi, de pe blogul lui Orlando, ajung sa citesc despre povestea a doi romani care au plecat in Brazilia. Mi-a placut articolul. Mi-a facut placere sa-l citesc. M-am bucurat ca exista oameni pentru care fericirea si bucuria vietii pot fi gasite in lucrurile simple. Din punct de vedere mental, psihologic, cuplul respectiv este cu mult inaintea persoanelor care au comentat articolul. Si au fost comentarii rautacioase o gramada. De fapt, le puteti citi singuri. De ce nu ne-om putea bucura pentru fericirea altora, nici asta nu am sa o inteleg. Dar nu ma mai enerveaza nici lucrul asta. M-am obisnuit. Pe orice blog intri, de orice natura, vei gasi mereu comentarii invidioase, rautacioase.

Si mai e ceva. Stiti cum toata lumea cand se intoarce din strainate vine absoluta vrajita de curatenia vazuta acolo, de zambetul oamenilor, de amabilitatea lor, de monumentele pe care le au, de proiectele pe care le fac etc? Romanii vin acasa vrajiti de civilizatie si plang pe bloguri ca la noi nu e ca la ei. Plang pe peste tot unde se poate ca politicienii fura, lumea nu lucreaza, spaga e la putere…si totul e din vina altora. Eu sunt convinsa ca vina apartine si altora, dar sunt la fel de convinsa ca daca vrei sa schimbi ceva trebuie sa incepi cu tine insuti. E simplu sa spui “vaii, ce curat era in viena”, de exemplu, si apoi cand ajungi la Bucuresti sa arunci pur si simplu la intamplare gunoaiele din masina. E doar un exemplu, dar e inspirat din realitate. Va mai dau un exemplu, eram acum cateva zile in Herastrau si la un moment-dat in plin parc, in zona pietonala, a intrat o masina decapotabila. Doi baieti in masina. Muzica nu era foarte tare, dar era. In jur o gramada de copii, oameni pe role, cativa jucau badminton. si baietii care se plimbau. Numerele la masina nu se vedeau. Oamenii din jurul meu au vociferat toti “ce cocalari”, “numai in Romania se poate asa ceva” etc. La toate astea, eu am zis “hai sa anuntam pe cineva”. Vreti sa stiti reactia celorlalti? “haide, mai, lasa oamenii in pace” Pai, nu mai inteleg nimic. Ne deranjeaza sau nu ne deranjeaza? Aaaa…s-ar putea sa ne placa doar sa ne plangem fara sa facem nimic…eu am sunat la 112. I-am socat pe toti, evident.

In general, actionez dupa principiul sau proverbul japonez “rezolva problema, nu vina”.  Dupa incident, mi-am luat o gramada de remarce si glume, dar m-am obisnuit ca asa e la noi. Imi asum reactiile de genul asta, dar asta nu ma impiedica sa incerc sa gasesc solutii.

In acelasi timp, ma bucur sa citesc pe alte bloguri despre diverse initiative  menite sa ajute sa iesim din “mocirla” si mi-as dori ca “plansetele” si lamentarile induse de comparatiile cu alte tari sa fie insotite de propuneri concrete, sugestii, lucruri realizabile. Doar asa vom putea sa ne schimbam putin cate putin mentalitatea si sa facem din tara asta mai mult decat un loc unde sa ne cultivam frustrarile sau din care sa plecam cu bucurie si la care sa ne intoarcem cu tristete.

Excerpte din Memoriile Mandarinului Valah:

“Femeie buna – Am vazut candva o statuie  femeie frumos modelata. Se numea La Statue de la bonne femme. Venera din Milo n-avea brate, statuia femeii celei bune n-avea cap. “

“Mariaj si burlacie. Cea mai proasta casatorie este mai profitabila masculului decat burlacia cea mai daurita: patul, ordinea casei, sanatatea, progenitura. [...] Dar, de obicei, Don Juan n-are casa, n-are masa, n-are gospodarie, este un barbat estropiat, un barbatus din specia fluturelui care umbla din floare in flaore, o chenzina pe an. Am observat ca Don Juan nu are copii. Sa fie sterp si e armasar copulativ fara odraslire? Nu. De fapt, Don Juan prelungeste perioada de incubatie pasionala – suceste capul fetelor si nevestelor in perioada premergatoare, se suie cocoseste o data si da bir cu fugitii.  Il intereseaza mai mult regretul femeii decat bucuria ei. Bucuria lui este suferinta iubitei.  Don Juan infasurat in elegie si mister nu se preocupa de coit, ci de placerea premergatoare. [...]“

“Vaicareli. Irascibili, isterizati, imbecilizati – oamenii alearga in deruta.  Din vaicareli se naste si nevoia de razbunare.  In loc sa se caute echilibrul psihic intim – se cauta sprijin in afara.  Razbunarea este carja slabanogului si toiagul imbecilului.”

Nu fac parte dintre utilizatorii inraiti de Twitter.  Am cont, dar recunosc ca nu-l prea folosesc.  Daca nu lucrezi in online sau marketing, mi se pare cam pierdere de vreme sa stai toata ziua pe Twitter si sa dai updates aiurea, de genul: “astept sa fiarba apa ca sa imi fac cafea”, “ma duc pana in camera sa ma culc” si altele asemenea.   Prin urmare, mi s-a parut foarte amuzant clipul de mai jos si nu departe de adevar.

Lasand la o parte minunata campanie cu mitocanii, care ma scoate din sarite, azi am dat iarasi peste marele cuvant INOVATIV.  Si nu oriunde, ci in niste invitatii la un mare eveniment de business.  Frate, deci, eu nu inteleg!  In limba ROMANA, cuvantul este INOVATOR si NU Inovativ. 

Exemple de utilizare:  Avem proiect inovativ  inovator.  Avem idei inovative inovatoare, fratilor!!! Mai “puneti mana” pe un Dexonline.ro ca nu se mai poate. 

Adica, bai, mai gresesti o data, de doua ori, dar la noi vad ca se acutizeaza problema.  Trist, inca o data, trist! Nu dau exemple, dar e suficient sa faceti o cautare pe Google dupa “proiecte inovative” si sa vedeti de rezultate obtineti.

Via Eduard am dat peste un site absolut fenomenal Academic Earth.org. Gasiti aici cursuri de la Yale, MIT, Berkley, Princeton, Stanford si Harvard.  Sunt foarte incantata de ceea ce am gasit pe acest site si apreciez initiativa acestor oameni de a impartasi cunostintele lor cu restul lumii.  Este o resursa minunata de informatii.  

Aveti acces la tot ceea ce inseamna un curs, adica format video,  suportul de curs in pdf., posibilitatea de a descarca respectivul curs ca audio file.  Domeniile acoperite sunt cat se poate de diverse: Economie, Religie, Astronomie, Fizica, Matematica, Drept etc.

Enjoy a true link to knowledge!

Aceasta a fost prima intrunire a Cooking Club si a fost una delicioasa.  Urmatoarea se pare ca va fi in Pantelimon…:) asta daca nu ne mutam intre timp.

Tell me is it worth the pain
When your pride plays the wrong game
Blinded by suspicious mind
Thought u could, rulled my heart and cross the line

In everything u see
Keep everything but me

Though my broken heart, tear my dreams apart
I’ll be alright
I’ll be alright

Just a broken heart, not a war to fight
I’ll be alright
I’ll be alright

Deep that bad taste in your mouth
Have your truth, stay on your side
Unleash all your demons free
‘Cause they’ve been hiding
All that u’ve refused to see
Take everything but me

Though my broken heart, tear my dreams apart
I’ll be alright
I’ll be alright

Just a broken heart, not a war to fight
I’ll be alright
I’ll be alright

Obvious inside I’ll be alright

Through the years, many tears
I have wasted
I’ve moved on,
moving on

Can’t erase can’t replace
What I’ve tasted
Life’s goes on,
and on…