O saptamana din viata unei soferite I


Duminica seara am avut de rezolvat niste chestiuni foarte importante pentru mine si am ajuns acasa pe 2 dimineata.  La ora aia pe Pantelimon nu prea mai gasesti locuri de parcare. M-am foit, m-am invartit si intr-un final am gasit doua posibile locuri de parcare: unul era la intrarea intr-o scoala, dar era marcat cu un mare X din var alb si al doilea era pe soseaua pantelimon exact langa trecerea de pietoni. 

 

Ca o balanta autentica ce sunt, am oscilat si pana ala urma, gandindu-ma la saracii copii care trebuiau sa intre in scoala dimineata, am decis sa parchez langa trecerea de pietoni.  WRONG!!! De fapt, eram un pic pe trecerea de pietoni si tot am stat sa ma gandesc..sa o las…sa nu o las, dar fiindca eram obosita, mi-am zis ca ma trezesc dimineata si o mut de acolo…toate gandurile astea fiind in stransa legatura cu actiunile Supercom-ului.  Banuiesc ca ii stiti pe astia de ridica masinile parcate neregulamentar, nu?

 

Mda…a doua zi m-am trezit tarziu ce-i drept, dar am coborat la un moment-dat sa mut masina.  Cred ca puteam la fel de bine sa mai beau o cafea sus in casa pentru ca baietii de la Supercom deja curatasera strada.  Am suflat, am rasuflat…m-am dus sus si au inceput sa ma ia toate transpiratiile. Pur si simplu, curgeau imi curgeau picaturi de transpiratie pe abdomen…dintr-alea de trebuie sa muncesc la sala doua ore ca sa le am.  Am sunat la Politie si am avut confirmarea.  M-am luat de politistul de la telefon ca eram si eu curioasa unde naiba trebuia sa parchez masina aia la 2 dimineata.  M-a invitat pana la Udriste sa discut ca aia de au decis ca masina mea trebuie ridicata.

 

M-am dus la Udriste si intre timp am incercat sa si gasesc pe cineva cu masina care sa mearga cu mine pana in Afumati, acolo unde e sediul SuperCom si de unde trebuia sa-mi ridic masina. La camera 8 de la Udriste am dat peste un domn care se uita impasibil la mine si imi explica cum am pus eu in pericol siguranta pietonilor parcand in locul acela. 

 

– Bine, zic, am inteles asta, dar unde sunt parcarile?  Ridicati atatea masini in fiecare zi…unde sunt parcarile?

– Ah, pai, stiti ca banii sunt gestionati de primarie, nu de noi.  Ei sunt responsabili de construirea unor noi parcari.

– Bine, am inteles si asta. Dar aseara am remarcat ca intre masini era spatiu foarte mare, inutil de mare.  Si daca soferii aia ar fi fost educati sa parcheze o idee mai aproape de vecini, s-ar mai creat cel putin doua-trei locuri de parcare. De ce nu faceti si niste actiuni educative?  De ce nu faceti si altceva decat sa dati amenzi si sa il ajutati pe Prigoana sa-si mai faca nu stiu cate vile?

 

La asta nu-mi mai aduc aminte raspunsul ca oricum mi-a servit un bullshit cetatenesc, dintr-ala de ne sprijina. 

 

Ma rog, am dat 530 RON, am luat trei puncte de penalizare…ca, deh, am parcat neregulamentar…si  am mai platit si amenda 120 RON.  In curte la Supercom erau o gramada de masina si parcarea nu era nici pe jumatatea plina.  Fac baietii bani cu galeata, sunt convinsa. Si acum am inteles ca au castigat licitatia pentru Berceni.  Undeva prin februarie ar trebui sa inceapa si acolo.

 

Deci ochii in patru si mai bine mai dati o tura, parcati mai departe, decat sa dati 650 de ron ca sa intrati in casa cu 15-20 de min mai devreme.

2 comentarii

Din categoria inside

2 răspunsuri la „O saptamana din viata unei soferite I

  1. Mda… trista situatie… si toti astia sunt niste tristi cu toate scuzele lor. In mod normal ar trebui sa fie cate 2 locuri de parcare de om (masina), unul acasa si unul la munca. In schimb, din cate stiu sunt vreo 350mii de locuri de parcare la 2mil de masini in oras zilnic. (Nu bag mana in foc pt cifre, dar sunt pe acolo). Este o proportie echitabila? Asa ziceam si eu! No comment.

  2. Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.

Lasă un comentariu