Traind in Romania


Azi-noapte treceam cu masina pe o straduta cu sens unic din centru, care, de altfel, este si destul de circulata. Pe o parte si pe alta, erau taxiuri. Deodata mi-a aparut in fata o groapa mare si adanca, evident nesemnalizata. In ultima clipa, am facut o manevra de eviare, caci, credeti-ma, nu ati vrea sa treceti cu masina pe acolo, nu de alta, dar s-ar putea sa nu mai plecati. In fine, pentru ca aveam ceva viteza, masina a reactionat destul de tare la manevra mea si cred ca am trecut milimetric pe langa unul dintre taxiurile care erau parcata acolo. Recunosc sincer ca eram aproape sigura ca o sa sfarsesc „busita”. Dar nu. Am trecut pe langa si asta a fost. Palpitatiile cauzate de posibilitatea unui accident mi-au trecut, am multumit Domnului ca nu s-a intamplat nimic si am mers mai departe. Linistita si calma. La cateva minute bune, mi-am dat seama ca nici nu fusesem iritata, nervoasa ca in centrul orasului se afla o ditamai groapa nesemnalizata. Absolut nimic. Nici nu stiu daca e bine sau e rau. Nu m-am mai scandalizat, nu am injurat, absolut nimic. Deja m-am obisnuit.

M-am obisnuit cu multe lucruri aici in Romania si s-ar putea ca asta sa nu fie bine.  Zilele trecute ascultam la radio o stire despre Elena Udrea si inaugurarea unei saline. In plus, tot Elena Udrea a prezentat presei un proiect prin care medicii de familie sa fie recompensati daca, inainte de a prescrie un tratament medicamentos, vor recomanda pacientilor sa vina la salina. Mie mi s-a parut o initiativa buna, cel putin privind din punct de vedere al „utilizatorului final”. Domnisoara de la radio era in schimb preocupata de cati bani isi ia Udrea de la salina cu acest aranjament. Cred ca pentru toti e clar ca cine e in politica are anumite avantaje, unele stiute, unele nestiute. Asa a fost intotdeauna si asa va ramane. Poate ca d-na Udrea primeste ceva de la salina, poate ca nu, dar ce nu inteleg eu este de ce trebuie mereu sa facem comentariile astea rautacioase indiferent ca e vorba de un lucru bun sau unul rau? Chiar si acum ca relatez povestirea asta, nu pot sa spun ca am vreun sentiment vulcanic de nemultumire fata de comentatoarea de la radio…nu, pentru ca m-am cam obisnuit ca romanii sa comenteze aiurea, sa fie clevetitori si rautaciosi.

Azi, de pe blogul lui Orlando, ajung sa citesc despre povestea a doi romani care au plecat in Brazilia. Mi-a placut articolul. Mi-a facut placere sa-l citesc. M-am bucurat ca exista oameni pentru care fericirea si bucuria vietii pot fi gasite in lucrurile simple. Din punct de vedere mental, psihologic, cuplul respectiv este cu mult inaintea persoanelor care au comentat articolul. Si au fost comentarii rautacioase o gramada. De fapt, le puteti citi singuri. De ce nu ne-om putea bucura pentru fericirea altora, nici asta nu am sa o inteleg. Dar nu ma mai enerveaza nici lucrul asta. M-am obisnuit. Pe orice blog intri, de orice natura, vei gasi mereu comentarii invidioase, rautacioase.

Si mai e ceva. Stiti cum toata lumea cand se intoarce din strainate vine absoluta vrajita de curatenia vazuta acolo, de zambetul oamenilor, de amabilitatea lor, de monumentele pe care le au, de proiectele pe care le fac etc? Romanii vin acasa vrajiti de civilizatie si plang pe bloguri ca la noi nu e ca la ei. Plang pe peste tot unde se poate ca politicienii fura, lumea nu lucreaza, spaga e la putere…si totul e din vina altora. Eu sunt convinsa ca vina apartine si altora, dar sunt la fel de convinsa ca daca vrei sa schimbi ceva trebuie sa incepi cu tine insuti. E simplu sa spui „vaii, ce curat era in viena”, de exemplu, si apoi cand ajungi la Bucuresti sa arunci pur si simplu la intamplare gunoaiele din masina. E doar un exemplu, dar e inspirat din realitate. Va mai dau un exemplu, eram acum cateva zile in Herastrau si la un moment-dat in plin parc, in zona pietonala, a intrat o masina decapotabila. Doi baieti in masina. Muzica nu era foarte tare, dar era. In jur o gramada de copii, oameni pe role, cativa jucau badminton. si baietii care se plimbau. Numerele la masina nu se vedeau. Oamenii din jurul meu au vociferat toti „ce cocalari”, „numai in Romania se poate asa ceva” etc. La toate astea, eu am zis „hai sa anuntam pe cineva”. Vreti sa stiti reactia celorlalti? „haide, mai, lasa oamenii in pace” Pai, nu mai inteleg nimic. Ne deranjeaza sau nu ne deranjeaza? Aaaa…s-ar putea sa ne placa doar sa ne plangem fara sa facem nimic…eu am sunat la 112. I-am socat pe toti, evident.

In general, actionez dupa principiul sau proverbul japonez „rezolva problema, nu vina”.  Dupa incident, mi-am luat o gramada de remarce si glume, dar m-am obisnuit ca asa e la noi. Imi asum reactiile de genul asta, dar asta nu ma impiedica sa incerc sa gasesc solutii.

In acelasi timp, ma bucur sa citesc pe alte bloguri despre diverse initiative  menite sa ajute sa iesim din „mocirla” si mi-as dori ca „plansetele” si lamentarile induse de comparatiile cu alte tari sa fie insotite de propuneri concrete, sugestii, lucruri realizabile. Doar asa vom putea sa ne schimbam putin cate putin mentalitatea si sa facem din tara asta mai mult decat un loc unde sa ne cultivam frustrarile sau din care sa plecam cu bucurie si la care sa ne intoarcem cu tristete.

2 comentarii

Filed under Despre oameni

2 responses to “Traind in Romania

  1. La mine in blog nu gasesti comenatrii rautacioase😀 din cate imi aduc eu aminte!

    Sunt de aceeasi parere cu tine, din pacate… cam asa e la noi, romanu saliveaza dupa ce are altu si isi baga picioru in ce are. Cauza trebuie „exterminata”, insa cine sa auda? sa vada? sa se simta? Poate cu multa rabdare vom ajunge si noi intr-o zi sa ne intoarcem acasa si sa spunem „vai ce bine e acasa”😉

  2. hpv

    foarte bine ai facut ca ai sunat la 112 ! trebuie luata initiativa, sa se schimbe lucrurile ..unii doar sa vorbeasca stiu !
    in ceea ce priveste problema cu „civilizatia, curatenia” ..dezamagire mare, cand vezi romani intorsi din alte tari, care se plang de situatia tarii noastre ..dar se comporta tot ca orice „roman”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s