„Femeia este un animal cu par lung si idei scurte”

spune filosoful Schopenhauer.  Daca intre timp lungimea parului a fost afectata de capriciile modei, despre ideile scurte putem inca dezbate.   Meditatiile filosofului Schopenhauer despre femei nu se opresc aici.  In cartea „Viata, Amorul, Moartea”, Schpenhauer dedica pagini bune acestor animale „cu par lung” facute „pentru ascultare”.  Desi am studiat in liceu viata si opera lui Schopenhauer, trebuie sa recunosc ca doar recent am descoperit conceptiile lui despre femei.  Nu stiu daca intentionat nu au fost mentionate de profesorul meu de Filosofie. Cert este ca la citirea acestor randuri am trecut de la indignare la amuzament, de la amuzament la tristete. 

Iata mai jos cateva fragmente exceptionale despre noi, femeile, si rolul pe care ar trebui sa-l avem in societate:

„Grecii, daca e adevarat, au avut mare dreptate sa nu admita prezenta femeilor la teatru; cel putin asa aveau sa inteleaga ceva din spectacol.

Dar la ce sa ne asteptam din partea femeilor daca ne gandim ca in intreaga lume, acest sex n-a putut sa produca nici un spirit mare, nici o opera completa si originala sau oricare alta valoare durabila”.

Mai mult, „femeia este un animal care trebuie strunit, ingrijit bine si pastrat in interiorul casei.  Invatatura religioasa este cea mai potrivita pentru ele, iar poezia si politica mai ales, cele mai daunatoare.  Femeile sa nu citeasca decat carti cuvioase, din care sa invete mila si carti de bucatarie.  Muzica, desenul, dansul, gradinaritul si putina munca le vor da acea stare atat de placuta barbatului.  Numai asa nu se vor vesteji, vor fi permanent fecunde”. 

„La femei ratiunea atinge dezvoltarea completa la optsprezece ani, pe cand la barbat ea se dezvolta pana la douazeci si opt de ani.”

Si cate ceva despre dragoste si casatorie: „Femeile sunt create in vederea popagarii speciei” si „traiesc[…] mai mult pentru specie decat pentru individ”.

Intrebari existentiale pentru barbat: „Ce este casatoria? O cursa pe care ne-o intinde natura.  Cand cineva nu-si face iluzii, trebuie sa vada in casatorie avantajele de a fi ingrijit la batranete sau la boala, de a avea un camin.”  Schopenhauer enumara si cateva dintre inconvenientele casatoriei: „cheltuieli, grija copiilor, capricii, incapatanare, batranete sau uratire dupa cativa ani, coarne, isterie, gusturi trasnite, amanti, infernul dracului. Baltazar Ciraciau numeste barbatul de patruzeci de ani „camila” pentru ca are nevasta si copii”.

„Barbatul insurat duce toata povara existentei.  Celibatarul n-o are decat pe a sa. […] Toti marii poeti insurati au fost, fara exceptie. nefericiti.  Shakespeare purta un indoit rand de coarne”

„Rezulta din toate acestea ca orice barbat prudent refuza sa contracteze acest pact inegal.”

In mod evident, Scopenhauer nu putea fi decat un sustinator feroce al poligamiei.  Dar cum poligamia nu este consfintita in Occident, se poate recurge la o „actiune cu mult mai morala decat a contracta o casatorie morganatica”, si anume: „a intretine o amanta”. 

Tot pe aceeasi linie, ne mai spune Schopenhauer urmatoarele: „Credinta in casatorie este artificiala pentru barbat si fireasca pentru femeie si, prin urmare, aduletrul femeii, sin cauza consecintelor sipentru ca este impotriva firii, este cu mult mai de neiertat decat acela comis de barbat”.

Au trecut aproape doua sute de ani de cand au fost scrise aceste randuri.  Spuneam mai sus ca de la amuzament am ajuns la tristete.  Da, tristete, pentru ca mi-am dat seama ca inca mai exista barbati care, desi nu o spun, gandesc in acest mod.  Nu am militat niciodata pentru egalitatea dintre barbati si femei, pentru simplu motiv ca suntem diferiti si vor exista intotdeauna domenii in care barbatii vor excela si femeile vor fi mediocre, dar si invers.  

In schimb, militez pentru respect si bun-simt.